Zăpada, o fascinație plină de licăr…

Zăpada, o fascinație plină de licăr…

Zăpada, o fascinație plină de licăr, mister și nonculoare…Străbătută la pas alături de omul pentru care îți tresaltă inima, e mai mult decât se poate înfățișa privirii. Căci sufletul are propriul său mod de a simți și de a privi și de a înțelege… 

Scârțâitul ei sub tălpi atunci când tot ce îți răsună în minte e liniștea. Îți amintește de nămeții copilăriei și de nostalgia acelor clipe. De emoțiile sărutului primit când totul îngheață în jur, mai puțin respirația ta și a lui. De magia albului ce îți reflectă în inimă puritatea trăirii… 

Zăpada,  o fascinație plină de licăr

Zăpada, o fascinație plină de licăr, are darul de a îngheța răsuflarea și de a dezgheța inima. Are menirea de a-ți încânta privirea și de a-ți mângâia amintirea. Este fascinația fiecărui anotimp alb purtat de fiecare în suflet în propriul său fel, și în gânduri, imortalizat prin licăr, și mister, și nonculoare….

Previous post Sunt clipe…
Next post …azi…