Există semne primite de la cei dragi, plecați de lângă noi?
Mereu am crezut că da. Iar astăzi am simțit că l-am primit…
De dimineață m-am trezit fără brățara mamei la mână, brățară pe care mi-am pus-o în ziua înmormântării mamei, când am venit de la cimitir, pentru a o păstra și așa cu mine…
Am căutat brățara, nici urmă. M-am întristat profund…
Andra urma să danseze și să cânte astăzi și programul nu-mi permitea să merg să o văd. Deși m-am gândit ce mi-ar fi spus mama: „Du-te și bucură-te de copilul tău! Tot tu vei face treaba, dar cu momentele astea nu te mai întâlnești!”…
Am ascultat-o și mi-am ascultat instinctul. Într-o oră eram lângă scenă. I-am împărtășit Andrei pierderea mea. Mi-a zis: „Ce păcat! Uite, eu am brățara de la Buni…”
Pe gânduri, am pornit spre locul unde aseară fusesem. În vecinătatea scenei. Fac 3 pași și…văd brățara. Pe jos. Printre sutele de pași care trecuseră pe acolo în atâtea ore…
Ce șanse erau să găsesc brățara mamei în același loc, într-un loc frecventat de atâta lume într-o zi de târg?
Am înțeles că mama m-a trimis astăzi acolo. Să fiu lângă Andra și să-i găsesc brățara, care înseamnă atât de mult pentru mine…
Credem în semne? Nici nu contează. Căci noi le primim…
Și acest semn m-a făcut extrem de fericită!
Mulțumesc, mamă, pentru tot!❤️🖤
