Tipologii umane

Tipologii umane

Există atâtea tipologii umane, cât mintea noastră nu poate cuprinde. Tipologii de caractere, tipologii de fizionomii, tipologii de comportamente…

Viața ne surprinde analizând și confruntând poate mai multe tipuri umane decât am putea regăsi într-un manual de psihologie.

Pornim în viață proiectând în minte o anumită tipologie în care sperăm să ne regăsim. Și alături de care să trăim momentele minunate ale existenței noastre. Iar speranța aceasta ne îndrumă pașii prin viață…

Tipologii umane

…tipologii umane proiectate….

…tipologii de caractere…

Modelele din familie, în mod special, dar și cele din societate ne conturează în minte un anume tip de caracter al partenerului lângă care ne vedem trăindu-ne viața. Știm în adâncul nostru că așa ni-l dorim.

Purtăm cu noi tandrețea mângâierii tatălui și sentimentul de ocrotire oferit și le căutăm în bărbatul care întinde mâna cu un zâmbet. Sau căldura nesfârșită a mamei cu care alină durerile și rezolvă problemele, în femeia care umple cu zâmbetul ei încăperea…

Căutăm în fiecare persoană acel caracter atât de familial și atât de familiar, care să ne confere siguranță și liniște. Și câtă durere simțim când speranțele ne sunt năruite și realizăm că omul întâlnit e atât de departe de căutările și de așteptările noastre…

…tipologii de fizionomii…

Cine poate răspunde exact la întrebarea: ce ai văzut la el / ea? Nici tu nu poți răspunde de cele mai multe ori…Știi doar că este singurul chip pe care vrei să-l vezi în momentele tale cele mai bune și cele mai grele. Singurii ochi în care vrei să te reflecți, singurul trup de care vrei să te lipești…

Vedem atâtea figuri pe stradă, zărim atâtea chipuri peste tot…Nicio tresărire,  nicio emoție, niciun interes. Dar din momentul în care am tresărit și emoția ne-a cuprins, sufletul nu mai vede decât pe acel / aceea. Și e singura persoană care înțelege ce ai văzut la ea.

…tipologii de comportamente…

Ca și în cazul celorlalte așteptări, conduita omului drag față de noi ni se conturează în minte, în gând, și nu putem concepe să fim tratați total diferit față de cum noi concepem.

Nu putem rezona, oricât ne-ar plăcea fizic acel om, dacă purtarea lui este în contradicție cu educația noastră, cu așteptările noastre.

Tratați fiind cu desconsiderație, cu superficialitate, acumulăm frustrări, dureri, dezamăgiri.

Pierzând entuziasmul inițial, când suntem răniți, când ni se înșală așteptările, când realizăm că suntem amânați, mințiți,  păcăliți. Ne pierdem o parte din suflet și o mare parte din credibilitatea față de oameni și față de propriul EU.

…atâtea tipologii  umane…

Și realizăm, cu temere și cu îndoială,  că există atâtea tipologii umane și că ne este cumplit de greu să ne regăsim complementar în mai multe,  așa încât să ne întregească jumătatea…

Previous post Orice-mi doresc…
Next post Perfecțiunea nu există…