…Iartă-mă, copilul meu…

…Iartă-mă, copilul meu…

…și am în minte replica de ieri a fiicei mele…"Pot să știu de ce m-ai educat așa? Ca să sufăr atât la tot pasul?!?" Iartă-mă,...
…și am în minte replica de ieri a fiicei mele…"Pot să știu de ce m-ai educat așa? Ca să sufăr atât la tot pasul?!?" Iartă-mă, copilul meu….nici pe mine nu m-am putut scuti de atâta suferință…Principii, educație, omenie….așa am crezut că este bine. Așa am crezut că este firesc. Așa mi s-a insuflat…și după decenii de viață, oamenii ți le calcă în picioare….cu suflet cu tot…. Iartă-mă, copilul meu, pentru că nu te-am putut scuti de suferință și dezamăgiri….nici pe mine nu m-am putut scuti……oamenii au propriile alegeri meschine, independente de ceea ce suntem noi ca suflete și caractere…
…confirmări…

…confirmări…

...Și te rogi să nu se confirme exact lucrurile de care te temi cel mai tare....Nu poate minți și el, doar au mai făcut-o și...
...Și te rogi să nu se confirme exact lucrurile de care te temi cel mai tare....Nu poate minți și el, doar au mai făcut-o și ceilalți...părea că este un om asumat și poate vorbi despre viața sa. Tu nu ai făcut decât, cu seninătate,  să reiei povestea vieții tale, sperând că vei primi același lucru: sinceritate și o poveste a unui om în care să crezi... După ce te-a lăsat să ți se vadă sufletul în toată splendoarea lui, cu cicatrici și suferințe mărturisite, într-o liniște aidoma ritmului în care respiri, primești o mare și definitivă absență....a dispărut.... Și, deși te-ai...