Gândurile unei educatoare

Anotimpurile trec, toate, rând pe rândBoboceii au crescut și pleacă-n curândCălători prin viață și, școlărei din toamnă,Duc speranțe mii și vii către altă Doamnă...E firescul vieții, deci, brațele-s deschise;File din povestea lor vor rămâne scriseGânduri, gesturi, lacrimi, dor, multă bucurieHrană pentru viitor, amintire vie!Ieri parcă se agățau, mă prindeau de mânăJucăriile erau pavăza lor bună.Kilometri de plimbări cu bobocii-n brațeLăsând tot și alintând, am făcut de toate:Mângâiat pe creștet, blând, refăcut codițeNasul șters, umed și cârn, îndreptat rochițe,Ochișori înlăcrimați, făcuți să zâmbeascăPace să fie-ntre ei, să se-nveselească.Rămân calde amintiri, căci trecură toateSentimente de regret nu există, poate...Și acum ei ar...