Din lumea celor care nu cuvântă

Un ghem de blană, de iubire purăE-acea făptură care nu se-ndurăSă vadă cum stăpânul e-ntristatSau e pe gânduri, sau e supărat... Te simte de cum ai intrat în casăȘi la picioare-ți toarce bucuroasăE zâmbet în privirea-i de felinăȘi inima ți-o umple de lumină ! Și toate energiile întunecateCe prin cotloane sunt uitate, aruncateLe-absoarbe cu întreaga ei ființăȘi le transformă-n cât mai bine cu putință! Parte din tine e pufosul ghem de blanăCe miaună și cu iubire-și cheamăStăpânul, ca să știe că acea făpturăÎl ocrotește blând, cu o iubire pură! "...din gândurile mele..."