Tu spui…

Tu spui…

Spui...că mă vrei optimistă Și zâmbet...să am pe față.... Nu-nțelegi că în esență-s Lucruri care nu se învață! Sunt stări, trăiri...sunt motive Care-s sigură că-ți...
Spui...că mă vrei optimistă Și zâmbet...să am pe față.... Nu-nțelegi că în esență-s Lucruri care nu se învață! Sunt stări, trăiri...sunt motive Care-s sigură că-ți scapă Altfel n-ai pune-ntrebarea: - Ai tot ce îți dorești în viață?! Cât timp nu am răsărituri Nici apusuri n-am cu tine Rămâne doar întrebarea: - Zâmbesc, oare pentru cine?.... "....din gândurile mele..."
Voi duce…

Voi duce…

Voi duce în mormânt, să știi, cu mineTot ce mi-ai fost, tot ce am avut adânc în noiȘi le voi duce și pe-această lumeOriunde pașii...
Voi duce în mormânt, să știi, cu mineTot ce mi-ai fost, tot ce am avut adânc în noiȘi le voi duce și pe-această lumeOriunde pașii mei mă poartă, grei sau goiVoi duce, să știi, fiecare răsuflareCe a sorbit din aerul ce n-ajungea, profundCare ne-a inundat în prag de mareÎn nopți și dimineți venite prea curând... Voi duce dincolo, să știi, de-această lumeTot ce-am simțit, ce-am spus și ce n-am spusPort totul azi în mine, fără numepentru ceilalți; doar tu ai mai avea răspuns la ce voi duce, știi, clipă de clipăRăscolitor ce-am împărțit doar noi în doiPoate-n eternitate ni se...
Nevoia de validare

Nevoia de validare

Nevoia de validare

Cred că nevoia de validare este pentru tineri un drog lent și sigur. Nu ucide. Nu instant. Ci în timp.Și anume...caracterul. Temelia educației. Stima de sine. Societatea dictează o impunere și implicit o autoimpunere distructive. Dacă nu ești ca ceilalți, ești împotriva lor. O văd în tot. De la copilul de grădiniță până la adultul tânăr. Și, șocant, și la mulți adulți maturi, care ar trebui să fie mult mai asumați. ...apartenența la grup... Nevoia de validare apare ca să aparții grupului. Dacă nu ai haine și încălțăminte de firmă, dacă nu fumezi, dacă nu ai carnet și mașină la...
#TU

#TU

Acum doi ani mureai de dor, în plin amorȘi tot clădeai aripi promise, pentru zborTe strecurai printre odăi, tot ca să scriiCă numeri zilele pustii...
Acum doi ani mureai de dor, în plin amorȘi tot clădeai aripi promise, pentru zborTe strecurai printre odăi, tot ca să scriiCă numeri zilele pustii până-ai să vii Acum un an te ascundeai printre minciuniȘi făureai un plan prea cinic tu, de luniCum să jonglezi cu vieți și suflete, încâtSă pari tot victima perfectă și...atât! Acum ești umbră-n cerul celor ce-au crezutȘi-au înțeles povara de-a te fi avut;Zâmbesc când știu că altele preiau povaraȘi făuresc iluzii până trece seara, vara...😉 "...din gândurile mele..."
…cea mai…

…cea mai…

...cea mai tulburătoare primăvară din viața mea......încerc s-o-nțeleg...încerc s-o accept....încerc să mă văd dincolo de ea... Căci dincolo de ea....sunt tot ce pot fi EU...sunt...
...cea mai tulburătoare primăvară din viața mea......încerc s-o-nțeleg...încerc s-o accept....încerc să mă văd dincolo de ea... Căci dincolo de ea....sunt tot ce pot fi EU...sunt visurile mele și zâmbetele mele și pașii mei cu tine.... Dincolo de ea...suntem tot ce putem fi mai profund, doar gânduri și trăiri îngemănate rând pe rând... "...gânduri, trăiri, amintiri..."
Viața…

Viața…

...când viața îți joacă feste...care este răspunsul?...răbdarea te aruncă în disperare, încrederea te aruncă în derizoriu, iar oamenii...oamenii te aruncă înlăuntrul tău, unde cauți fără...
...când viața îți joacă feste...care este răspunsul?...răbdarea te aruncă în disperare, încrederea te aruncă în derizoriu, iar oamenii...oamenii te aruncă înlăuntrul tău, unde cauți fără răbdare și fără încredere însăși viața de dinainte de festele ei... "...un alt gând..."
Azi…

Azi…

Azi…TE IUBESC…nu îmi mai este de ajunsCum nu-mi mai sunt nici lacrimile ce-au tot cursȘi nici cuvintele ce par de nepătrunsPentru un început…un NOI…din nou…ascuns…...
Azi…TE IUBESC…nu îmi mai este de ajunsCum nu-mi mai sunt nici lacrimile ce-au tot cursȘi nici cuvintele ce par de nepătrunsPentru un început…un NOI…din nou…ascuns… "…din gândurile mele…"
Reînțeles…

Reînțeles…

Oricât te-apasă viața, toateOricât de supărat ai fiCând seara, în singurătateAsculți triluri de păsării mii Reînțelegi că primăvaraNu-i doar o revenire în zborNu este doar...
Oricât te-apasă viața, toateOricât de supărat ai fiCând seara, în singurătateAsculți triluri de păsării mii Reînțelegi că primăvaraNu-i doar o revenire în zborNu este doar reînverzireOri doar schimbare de decor… E viața însăși, ce insuflăDeparte, peste orice stareUn freamăt viu, o armonieFără de nume sau culoare… Oricât te-apasă ce se-ntâmplăCe oamenii cu ură țesLiniștea serii și-nserareaDuc farmec unic, ne-nțeles… Poți doar închide încet pleoapaȘi savura cum trece clipaE-un privilegiu ce te-atinge,A cerului Sfântă aripa… "...din gândurile mele..."
Oameni…ce ți-au fost…

Oameni…ce ți-au fost…

...sunt oameni ce nimic nu ți-au fost...până într-un punct; până într-un moment; din care nu mai știi cum de ai fost fără de ei... ...îi...
...sunt oameni ce nimic nu ți-au fost...până într-un punct; până într-un moment; din care nu mai știi cum de ai fost fără de ei... ...îi ai în vise...și în visuri. Îi porți în tine, ca și cum i-ai purtat mereu... ...sunt oameni ce ți-au fost...ca să poți fi...tu...acum...acest OM...                      ... un simplu gând...