…să spui „mulțumesc”…
Este tot ce trebuie să spui și ce se așteaptă în nemernicia ta de om…căci mereu cerem, și rugăm, și implorăm Divinitatea. Și El ne ascultă…și face ceea ce este bine pentru noi, nu ceea ce credem noi că este bine…
Să ne învățăm copiii și să ne educăm sufletul să mulțumim, în primul și în ultimul rând. Să mulțumim profund, din suflet, pentru tot! Și pentru clipele de bucurie, și pentru clipele de tristețe, și pentru sănătate, și pentru boală, și pentru realizări, si pentru neîmpliniri.
Pentru că în marea noastră ignoranță, nici nu suntem capabili de mai mult. Decât să ne plecăm capul cu smerenie și….să mulțumim….
...fiecare vorbește în felul lui….
Fiecare vorbește cu Dumnezeu în felul lui…printr-o rugăciune, printr-o lumânare aprinsă, printr-o lacrimă….e acolo și știm; cu fiecare călcătură pe pământ și cu fiecare respirație. Și știm, cu fiecare călcatură pe pământ și cu fiecare respirație, cât ni se iartă și cât de mult greșim din nou….
De aceea, când nu mai știm ce să îi spunem lui Dumnezeu, să îi mulțumim! El știe freamătul din sufletul fiecăruia și știe că pentru noi….e TOT! Și nu așteaptă nimic….decât să ne căim…și să mulțumim…
