Și tot amân o vizită la mama,
Și tot doresc să merg într-un alt loc
Dar, deodată, mă opresc pe gânduri
Și știu că timpul nu se-oprește-n loc.
Greșesc constant și veșnic mi se pare
Că va fi timp și-ajung eu în curând,
Dar bătrânețea asta, pentru fiecare
Se-nfățișează, diferit și rând pe rând.
Știu că și mie îmi va veni rândul
Să-mi văd copilul rar, căci va pleca
Și timpul și-l va împărți, și gândul
Cu tot preaplinul greu din viața sa.
Și tot amân să mă gândesc la asta
Căci doare de simt că nu pot să duc…
Mă iau cu toate și mă-ndrept spre mama,
Cu fericirea că am unde să mă duc!
