Prietenia

Prietenia

Rebecuța cea fâșneată
Și-a dorit un motănel
Așa că pufosul Whischas
A venit pe drum, și el…

Cu blănița de mătasă
Și mustăți de catifea
Și-a găsit-o de stăpână
Și e topit după ea!

Dragoste, iubire mare
Între mâța cu codițe
Și motanul cel simpatic
Care poartă pe pernițe

Doar amprente de dulceață
Și le-așază pe caiete
Stricând munca școlăriței,
Cu fundițele în plete!

Tot amorul se termină
Când mama pășește-n casă
Și descoperă tandrețea
De felină, sus pe masă,

Unde draga Rebecuța
Găzduiește-a ei iubire
Și în brațe, pe caiete
Mama își iese din fire

Dar…să știți, pentr-o secundă
Căci în suflet de mamă
Știe că ce se întâmplă
E iubire, nu e dramă!😻

„…poezii senine pentru un copil ca tine…”-poezii penttu copii

Rebecuța
Previous post -Știi tu cum se iubește?
Next post …există oameni frumoși…