Anotimpurile trec, toate, rând pe rând
Boboceii au crescut și pleacă-n curând
Călători prin viață și, școlărei din toamnă,
Duc speranțe mii și vii către altă Doamnă…
E firescul vieții, deci, brațele-s deschise;
File din povestea lor vor rămâne scrise
Gânduri, gesturi, lacrimi, dor, multă bucurie
Hrană pentru viitor, amintire vie!
Ieri parcă se agățau, mă prindeau de mână
Jucăriile erau pavăza lor bună.
Kilometri de plimbări cu bobocii-n brațe
Lăsând tot și alintând, am făcut de toate:
Mângâiat pe creștet, blând, refăcut codițe
Nasul șters, umed și cârn, îndreptat rochițe,
Ochișori înlăcrimați, făcuți să zâmbească
Pace să fie-ntre ei, să se-nveselească.
Rămân calde amintiri, căci trecură toate
Sentimente de regret nu există, poate…
Și acum ei ar mai vrea să rămână-n clasă
Timpul să-l oprim acum, să nu plece-acasă!
Țineți timpul-n loc puțin, anotimpul „vară”
Un an să îl prelungim, jocurile-afară și
Vacanța să mai stea, jucării, colegii
Weekend prelungit s-avem, să râdem ca blegii
Xilofonul lui Matei să ne-anunțe-ndată că
Ylona va cânta…fata minunată!
Zadar mai cerșim noi timp, anul se termină
ALFABETUL Doamnei-i scris…în a sa inimă!
„…din gândurile mele…”
