…un capăt de rai…

…un capăt de rai…

O doamnă se apropie de mine și îmi spune:
„- Ăsta e un capăt de rai!”
…este….
Asta simt de fiecare dată când ajung aici.
…muntele ce pare că se prăvale peste mănăstire…
…crucea care veghează asupra tuturor și ne amintește de oameni și fapte, de rugăciuni și de regrete, de temeri și de speranțe…
…liniștea care pătrunde în fiecare por, ca și curățenia aerului ce intră în plămâni…

  Un capăt de rai e oriunde iți găsești o fărâmă de liniște și cu atât mai mult aici. Gândurile vin în avalanșă și așteaptă să se liniștească sub sunetul profund al clopotului…
Începi și te rogi…și târziu realizezi că încă nici nu ai intrat în biserică…e o stare de bine care te descătușează și care te încurajează la spovedanie…

  E dumnezeire în fiecare respirație. La care tânjești când ești departe de lăcaș și care te înalță când ești aproape de el…
  Dumnezeu e pretutindeni. Dar mult mai aproape acolo. Și timpul parcă nu mai e același…nici apăsarea nu mai e atât de grea…iar împreunarea mâinilor în rugăciune ridică povara la ceruri…

  „- Ăsta e un capăt de rai!”
Așa a simțit să îmi spună, într-o confesiune fugară, o creștină copleșită de emoție. Și emoția am simțit-o pe deplin, urmărind cu privirea marginile cerului ce atingeau crucea… și cu gândul…rugăciunile ce au fost înălțate către ea…
  …și, ușor, liniștea s-a așternut pe pământ…

#MănăstireaCaraiman

rai
Previous post Tabloul lui Mendeleev 😊
Next post „Cum să fii pregătit / pregătită pentru prima zi de grădiniță a puiului tău”