Cum e?

Cum e?

Cum e oare omul care dă mesaje
Chiar în Sfânta noapte, Sfântă de Crăciun
Chiar la oră fixă, ceasul clar din noapte
Chiar iubirii sale, chiar din Sfânt Ajun?

Cum e să crezi omul care iarăși scrie
Chiar la miezul nopții scurse între ani
Cu urări de bine, cu speranță vie
Când tu știi că-n tură-i pt niște bani?

Cum e să știi oare, că de Sărbătoare
Gândul lui colindă iar și iar cu dor
Că apoi se-ntoarce iar cu zâmbet mare
Jucând teatru iarăși, toate…nu te dor?

Cum e asta, nu știu; cine vrea să afle
Să pătrundă sensul celor ce se scriu
Să se-ntrebe dacă mascarada poate
Continua luni, zile, ca un sec meniu…

„…din gândurile mele…”

oare

Previous post În loc de urare…
Next post Nu pot…