Ghemul de blană

Ghemul de blană

Un ghem de blană, de iubire pură
E-acea făptură care nu se-ndură
Să vadă cum stăpânul e-ntristat
Sau e pe gânduri, sau e supărat…

Te simte de cum ai intrat în casă
Și la picioare-ți toarce bucuroasă
E zâmbet în privirea-i de felină
Și inima ți-o umple de lumină !

Și toate energiile întunecate
Ce prin cotloane sunt uitate, aruncate
Le-absoarbe cu întreaga ei ființă
Și le transformă-n cât mai bine cu putință!

Parte din tine e pufosul ghem de blană
Ce miaună și cu iubire-și cheamă
Stăpânul, ca să știe că acea făptură
Îl ocrotește blând, cu o iubire pură!

„…din gândurile mele…”

ghem
Previous post Drumul spre grădiniță…
Next post Fericirea…