Majoritatea discuțiilor încep cu…”ești frumoasă!” Pfff! Dar distanța dintre aceste cuvinte și ceea ce sunt eu ca om este ca cea dintre fapte și vorbe.
Remarcabil simț al observației, dar…știi cât și câte pot fi descoperite în afara aspectului? O femeie frumoasă…e doar titlul poveștii… Restul trebuie descoperit, înțeles, aprofundat și potențat.
La o anume vârstă și un anume statut, remarca asta vine….aproape ca un afront. Doar atât inspir? Sau…doar atât poți vedea?
De-ai știi tu câte încap în ceea ce se vede, câte pot fi dincolo de această frumusețe…
În timp, am înțeles cu ce vine la pachet maturitatea. În niciun caz, cu simplista remarcă din partea bărbatului și în niciun caz, doar cu ceea ce remarcă el, din partea femeii.
Frumusețea este un punct de pornire…și un punct terminus. Între ele, este tot ceea ce ai trăit, ai simțit, ai iubit, ai gândit. Și tot ceea ce trebuie descoperit, împărtășit, apreciat.
Doar când bărbatul va ști să vadă cu sufletul și trupul dincolo de acele cuvinte…”ești frumoasă!…, vei simți cu adevărat ce înseamnă și te vei bucura de ele.
Ce pot spune? Sunt o norocoasă! Niciun bărbat din viața mea nu a început cu banalele cuvinte…😉
Le-am primit însă înzecit după ce au înțeles exact ce înseamnă asta…
Deci, nu te bucura de simplul compliment! Asigură-te că a înțeles prin fiecare por ce înseamnă frumusețea ta…
„…gânduri, trăiri, amintiri…”
