Fii tu!

Fii tu!

Fii tu! elev de ești, ori profesor
Căci viața-i un concurs și nu-i ușor
Să fii în competiție cu tine
Și să încerci să faci mereu ce este bine.

De când pășim pe drumul către viață
Un lucru este cert : „copile, – nvață!”
E un îndemn ce îl purtăm, și necesar
Pentru a trece mai ușor orice hotar.

Și vine clipa-n care, ce sa vezi
Tu la olimpiadă concurezi
Nu la oricare…ci la matematică
Știința cea exactă, dar ambiguă 🙈

Pentru o visătoare cum sunt eu
Și-n urmă cu mulți ani, ca și mereu.
Dar, ce sa vezi, și universu’-a complotat
Și ceasul…deh!…în acea zi nu a sunat!

Așa c-am câștigat printr-o neprezentare
Un premiu ce n-a fost deloc prea mare!
O zdravănă muștruluială de la profă
Și o rușine care m-a băgat în…cofă!🙈

De ați mai fi și voi acum copii
Spuneți, voi în ce clasă ați păși?
Să retrăiți acea frumoasă perioadă
Și să participați chiar la olimpiadă

Cu siguranță, nu cum am făcut-o cât de lată
Ci cu un premiu și o amintire minunată!

Fii tu! orice vei deveni în astă viață

Și pas cu pas, să fii mereu în față!

Fii tu!

„…din gândurile mele…”

Previous post Știam cu siguranță că matematica…
Next post Iubita mea…