Te doare?…

Te doare?…

Te doare fericirea mea atât de tare
de-o joci atât de prost, continuu, pe a ta
încât te crezi în locuri inundate de blând soare
și vrei să creadă toți că-i viața ta?

Te doare că-acel om este-ntre noi o punte
și vinde sentimente și-amintiri la vrac
când de curând eram NOI doi pe acel munte
și-mpărtășeam noi jurăminte lângă lac?

Te doare adevărul ce se-așterne
ca un covor de toamnă, dens, preaplin de sens?
Mai bine-ai renunța la pozele „caverne”
și-ai înfrunta realul vostru de nonsens!

„…din gândurile mele…”

#EU

doare
Previous post Femeie…
Next post …atât de EU…