Eram copleșită…de atâtea luni…și nu mă puteam ridica…Și, deodată, văd deasupra lucrurilor…sunt iarăși acolo unde trebuia să fiu și unde mi-a fost locul întotdeauna…
Deasupra meschinăriei, a minciunii, a înșelătoriei, a suferinței, a neacceptării…
Am realizat încă o dată cât de îngăduitoare este Divinitatea și cum, datorită grației divine, m-am regăsit și mi-am reașezat gândurile…
Din nou zâmbesc…
…cu detașare când îmi reamintesc de oamenii îngropați în nemernicia lor cu altă minciună, altă făgăduință deșartă…
…și cu plenitudine când îmi regăsesc oamenii plini de sens, iubire și speranță…
„….gânduri, trăiri, amintiri…”
