Pentru orice părinte, cred că această provocare reprezintă una dintre pietrele de încercare în educație. Și mai ales în ceea ce urmează să devină parteneriatul familie-grădiniță pe viitor. Căci desprinderea treptată de la „sânul mamei” numai treptată nu este, având în vedere dependența reciprocă a celor doi, mamă și copil.
…o primă surpriză pentru mămici în ceea ce privește copilul…
Aici…vin cu prima surpriză! Șoc! Ce credeți? În cadrul acestei perechi indestructibile, cel dependent este….nu, nu copilul! Ci mama! Da, da!! Ați citit bine! Mama este dependentă de copil, dependență sădită încă din timpul sarcinii, ceea ce este și firesc la acel moment. Ea se consideră indispensabilă. Ea consideră că al ei copil este incapabil de a face un pas fără ea, de a socializa, de a-și satisface nevoile primare, de a se descurca în vreun fel fără ajutorul ei prețios.
Așadar, este falsă impresia creată, și anume aceea că al său copil este dependent de ea. Nicidecum! Copilul, dacă se simte într-un mediu securizat și este întâmpinat cu blândețe și răbdare, se desprinde de a sa mamă fără probleme.
De aici și întrebarea intrigată ce vine mult prea curând din partea mamei: „- Cum? Nu plânge după mine? Nu mă strigă? Nu vrea acasă?”
Nu, nu vrea! Tocmai descoperă o lume fascinantă, plină de copii de aceeași vârstă si de jucării noi. Și este dornic să exploreze această lume și să i se integreze.
Deci, încă din primele luni de viață, educă-ți copilul pornind de la premisa că nu el este dependent de tine, oricât ți-ai dori tu în egoismul tău de mamă să fie așa. Educă-te pentru a accepta că el are propriul parcurs în viață, oricât de mic ar fi ca vârstă, și că se va desprinde de tine. Asta nu trebuie să te panicheze, ci să te bucure și să te fortifice. Căci desprinderea va tot continua, până vei deveni un simplu spectator al vieții copilului tău, așteptând acordul lui pentru a interveni, dar și când și cât!
…o altă surpriză în ceea ce privește pregătirea copilului…
A doua problemă ce trebuie prevenită pentru a nu deveni chiar o problemă, este aceea de abordare în cadrul familiei a integrării efective a copilului la grădiniță.
Și aici….vin cu a doua surpriză! Pentru că vorbesc după experiența multor ani de carieră și a multor generații perindate prin grădiniță.
Evitați a face greșeala de a amenința copilul că va fi dus la grădiniță!
„- Dacă nu ești cuminte, dacă nu mănânci tot, dacă nu strângi jucăriile, dacă….te duc la grădiniță și te las acolo!”
Serios? De când grădinița este sperietoare pentru copii, loc de tortură sau de pedeapsă?
Și vă mai mirați de ce vin înfricoșati la grădiniță, ținându-se de pereți, de haina mamei, de orice i-ar putea salva? De la ce???
Citind, poate realizați, dragi mămici, ce greșeală faceți în cazul în care apelați la această amenințare! Și poate așa veți renunța la acest tertip total distructiv. Nicio educatoare, oricât ar fi de iubitoare și de experimentată, nu va putea lupta cu această idee inoculată anterior în familie.
Dimpotrivă, abordarea corectă din partea mamei este de a-l pregăti din timp pe copil cu ideea de grădiniță și tot ceea ce implică ea. Explicându-i că acolo va rămâne puțin timp până mama îi pregătește mâncarea preferată sau face cumpărăturile necesare. Iar el va avea acolo tot confortul, va fi ceva minunat precum la locul de joacă frecventat, se va distra, va cunoaște copii și lucruri noi. Iar ea, ca mamă, îl va aștepta nerăbdătoare ca să afle tot ce s-a petrecut în lipsa ei, bucurându-se împreună!
…importanța unei abordări corecte a integrării copilului în grădiniță….
Așadar, mare grijă la abordare! Copiii nu
uită! Dimpotrivă! Speculează! Și o fac exact în momentul în care ai crede că au uitat tot ce ți-ar conveni ție ca mamă să uite și te bat cu propriile tale arme!
Viața e o luptă! Mai ales pe tărâmul educației! Orice încălcare a cuvântului sau a regulii stabilite se întoarce că un bumerang și nu vei mai putea fi consecvent pe un drum deja compromis. Iar a ceda, este cea mai mare greșeală dintr-un lung șir…
Copilul va profita de slăbiciunea mamei care spune timid: ” – Dacă nu vrea azi….mai încercăm și mâine…” Și mâine se transformă în altă zi compromisă în care cedează….ghici cine? Și uite așa, sunt copii care nu se bucură de un mediu educațional proprice, rămânând în pijamale la desene animate în propriul pat până la orele 12 din zi, cu scuza timidă a mamei că….nu a vrut copilul la grădiniță…
Evitați toate aceste situații, care depind doar de modul de abordare a acestei probleme esențiale în evoluția copilului. Culegeți informații de specialitate, comparați comportamente întâlnite și alegeți cea mai eficientă cale pentru copilul dvs, simțindu-vă astfel ambii pregătiți pentru prima lui zi de grădiniță.
Voi continua pe viitor seria articolelor din sfera educativă: „- Cum să?…”, deoarece multe mămici îmi cer părerea și pentru că niciodată nu este prea mult sau prea târziu să discutăm și să găsim soluții optime pentru o bună educație a copiilor noștri.
