…confirmări…

…confirmări…

…Și te rogi să nu se confirme exact lucrurile de care te temi cel mai tare….
Nu poate minți și el, doar au mai făcut-o și ceilalți…părea că este un om asumat și poate vorbi despre viața sa.

Tu nu ai făcut decât, cu seninătate,  să reiei povestea vieții tale, sperând că vei primi același lucru: sinceritate și o poveste a unui om în care să crezi…

După ce te-a lăsat să ți se vadă sufletul în toată splendoarea lui, cu cicatrici și suferințe mărturisite, într-o liniște aidoma ritmului în care respiri, primești o mare și definitivă absență….a dispărut….

Și, deși te-ai rugat să nu se confirme exact lucrurile de care te temeai cel mai tare, s-a întâmplat din nou…
Câte resurse de a mai crede în oameni mai pot fi găsite, întreb?…

confirme
Previous post Călăuză…
Next post Uităm…