Voi duce…

Voi duce…

Voi duce în mormânt, să știi, cu mine
Tot ce mi-ai fost, tot ce am avut adânc în noi
Și le voi duce și pe-această lume
Oriunde pașii mei mă poartă, grei sau goi

Voi duce, să știi, fiecare răsuflare
Ce a sorbit din aerul ce n-ajungea, profund
Care ne-a inundat în prag de mare
În nopți și dimineți venite prea curând…

Voi duce dincolo, să știi, de-această lume
Tot ce-am simțit, ce-am spus și ce n-am spus
Port totul azi în mine, fără nume
pentru ceilalți; doar tu ai mai avea răspuns

la ce voi duce, știi, clipă de clipă
Răscolitor ce-am împărțit doar noi în doi
Poate-n eternitate ni se mai explică
Cum ni s-a-ngăduit s-avem ce-am avut noi…
                     „…din gândurile mele…”

Previous post Suferința schimbă viața…
Next post …vis…