Ce este fericirea?
Este o călătorie, și nu o destinație…este un drum, și nu un popas…este o cale, și nu un scop….
Fericirea este atunci când poți face nestingherit lucrurile pe care ți le-ai dorit întotdeauna. Chiar și cele mai mărunte lucruri…
Fericirea de a bea o cafea în tihnă, la umbră sau la soare, savurând-o…
Fericirea de a ronțăi o gustare în pat privind emisiunea preferată la tv, deși ți-a fost interzisă toată copilăria această bucurie…
Fericirea de a citi o carte fără să zbârnâie telefonul sau să țipe cineva în vecinătatea ta…
Fericirea de a privi norii căpătând noi contururi și de a-ți lăsa gândurile să zboare nestingherit…
Fericirea de a zâmbi unui om drag și de a-i împrumuta din energie și din culoarea sufletului…
Fericirea este certitudinea că ești împăcat tu cu tine.
Că te iubești. Că te accepți. Că te înțelegi.
Că poți face lucrurile în care te regăsești. Care te împlinesc. Care te mulțumesc.
Fericirea este a îngădui și altora să fie fericiți, acceptându-le micile plăceri și bucurii. Înțelegându-le preferințele și alegerile…
Fericirea este totul și este atât de puțin…
Și mereu, clipă de clipă, ne vom întreba…ce este fericirea…
„Un om nu-și poate planifica fericirea. El își poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta și trebuie să lupte pentru acest echilibru.”
Ileana Vulpescu – „Arta conversaţiei”
