Atunci când mă iubeai era zăpadă
Și tot ce-aveam era desprins din rai…
Și îmi purtam picioarele, dovadă
Pe o cărare din Poiană, peste plai…
Eram machiată cu un simplu zâmbet
Și sufletul…pudrat cu fericire îmi era…
Credeam că raiul și zăpada, ca descântec
Vor însoți de-a pururi viața mea…
” …gândul meu către NOI…”
Suflet sensibil.
Ai ramas aceeasi persoana romantica!🤗
Cu siguranță fotograful a fost cel mai norocos și fericit om din lume !!!
Mulțumesc din suflet! Este EU-ul meu intangibil….
00.00…la mulți ani FEMEIE!!!