…când mă iubeai…

…când mă iubeai…

Atunci când mă iubeai era zăpadă
Și tot ce-aveam era desprins din rai…
Și  îmi purtam picioarele, dovadă
Pe o cărare din Poiană, peste plai…
Eram machiată cu un simplu zâmbet
Și sufletul…pudrat cu fericire îmi era…
Credeam că raiul și zăpada, ca descântec
Vor însoți de-a pururi viața mea…


   ” …gândul meu către NOI…”


când

2 thoughts on “0

Comments are closed.

Previous post …am crezut…
Next post Să fii puternică!