Sunt clipe…

Sunt clipe…

Sunt clipe...în care pot călca ușorPe visuri și pe gânduri și pe aripi;Și alte clipe sunt...în care morCu tot...speranțe și cu idealuri...           "...din gândurile mele..."
Sunt clipe...în care pot călca ușorPe visuri și pe gânduri și pe aripi;Și alte clipe sunt...în care morCu tot...speranțe și cu idealuri...           "...din gândurile mele..."
…mă uit la mine, matur fiind…

…mă uit la mine, matur fiind…

Mă uit la mine, uneori ca privind din afară, și realizez că m-am înțelepțit în multe privințe în care nici nu bănuiam.... Deși semn de...
Mă uit la mine, uneori ca privind din afară, și realizez că m-am înțelepțit în multe privințe în care nici nu bănuiam.... Deși semn de maturitate, nu este nicio bucurie...asta îmi dovedește că înțeleg viața așa cum nu aș fi vrut să o înțeleg. Că recunosc situații cu care m-am mai întâlnit pe propriul drum sau pe cărarea altora. Că întâlnesc oamenii care spun și fac lucruri de care m-am mai lovit; și asta nu îmi aduce decât un zâmbet amar. Și aș fi vrut să nu revină în amintire sau în viața mea sub nicio formă.. ...să fii matur......
…aparențe…

…aparențe…

Despre lucrurile simple...cumplit de complicatDe rostit, de trăit, ...judecatAparențele duc spre acel tărâm minatUnde doar tu cu tine ești plecat...       "...din gândurile mele..."
Despre lucrurile simple...cumplit de complicatDe rostit, de trăit, ...judecatAparențele duc spre acel tărâm minatUnde doar tu cu tine ești plecat...       "...din gândurile mele..."
…într-un alt timp…

…într-un alt timp…

Într-un alt timp, eram într-un ceva atât de imposibilÎncât secunda ce urma era prăpastie şi...zid…Şi, peste ani, sunt într-un altceva, acum posibil,Cu sufletul preaplin şi...
Într-un alt timp, eram într-un ceva atât de imposibilÎncât secunda ce urma era prăpastie şi...zid…Şi, peste ani, sunt într-un altceva, acum posibil,Cu sufletul preaplin şi un surâs calid. "…din gândurile mele…"
Mulțumesc!

Mulțumesc!

...să spui "mulțumesc''... Este tot ce trebuie să spui și ce se așteaptă în nemernicia ta de om...căci mereu cerem, și rugăm, și implorăm Divinitatea. Și...
...să spui "mulțumesc''... Este tot ce trebuie să spui și ce se așteaptă în nemernicia ta de om...căci mereu cerem, și rugăm, și implorăm Divinitatea. Și El ne ascultă...și face ceea ce este bine pentru noi, nu ceea ce credem noi că este bine... Să ne învățăm copiii și să ne educăm sufletul să mulțumim, în primul și în ultimul rând. Să mulțumim profund,  din suflet, pentru tot! Și pentru clipele de bucurie, și pentru clipele de tristețe, și pentru sănătate, și pentru boală, și pentru realizări, si pentru neîmpliniri. Pentru că în marea noastră ignoranță, nici nu suntem capabili de...
Vacanța, minunata recompensă

Vacanța, minunata recompensă

Întotdeauna vacanța a fost o minunată recompensă în meseria noastră! E motivul pentru care suntem invidiați de mulți și huliți, sper, nu de prea mulți...dar...
Întotdeauna vacanța a fost o minunată recompensă în meseria noastră! E motivul pentru care suntem invidiați de mulți și huliți, sper, nu de prea mulți...dar noi, cei ce profesăm meseria de dascăl, o așteptăm cu mare drag și nerăbdare alături de învățăceii noștri! Până de curând, când deja vacanțele lungi și dese ne rup ritmul tuturor... ...inutilă în vacanță... În 27 de ani de carieră, este prima dată când mă simt inutilă în vacanță. Inutilă și mie, și copiilor mei. Totul în demersul didactic are o logică....particularitățile psiho-comportamentale, curba de efort, etapele de evaluare...Are sau... avea! Acum învățăm doar cum...
…calmul…tăcerea…indiferența…

…calmul…tăcerea…indiferența…

"Calmul....e mai puternic decât emoția....Tăcerea...e mai puternică decât strigătul...Indiferența...mai puternică decât războiul...." Le citești...le aprobi....dar nu le înțelegi profund decât atunci când le trăiești, TU...
"Calmul....e mai puternic decât emoția....Tăcerea...e mai puternică decât strigătul...Indiferența...mai puternică decât războiul...." Le citești...le aprobi....dar nu le înțelegi profund decât atunci când le trăiești, TU cu TINE, în propriile experiențe... ...emoția... EMOȚIA te guvernează, îți absoarbe orice resursă de a mai respira normal, constant, și aproape uiți echilibrul în care clipele își urmau cursul....încerci să o domini ani și ani și, deodată, se așterne CALMUL, pe care nici TU nu îl recunoști; se așterne acea liniște în care lucrurile se așază nefiresc... ...tăcerea... ...și  urmează TĂCEREA...în care îți vorbești doar ție, după îndelungi STRIGĂTE de durere, de disperare, de frustrare,...