Educația parentală-Arta de a fi părinte

Educația parentală-Arta de a fi părinte

Educația în familie   Cu toții știm că cel mai iubit educator și primordial în evoluția copilului este părintele. Mediul în care copilul se naște...
Educația în familie   Cu toții știm că cel mai iubit educator și primordial în evoluția copilului este părintele. Mediul în care copilul se naște și trăiește în primii ani ai vieții, se dezvoltă și se formează este familia. Așadar, educația parentală este esențială dar și   complementară tipurilor de educație primită de către copil ulterior, pe parcursul evoluției lui. Învățarea primelor comportamente sociale, prin imitație și interacțiune se produce în mica copilărie și e dependentă de tipul relațiilor din familie. Pentru că familia oferă copilului atmosfera necesară echilibrului personalității sale. Calitatea de părinte cu atitudine pozitivă trebuie să aibă în atenție...
Presiunile…de tot felul…

Presiunile…de tot felul…

Presiunile pe care le simțim în această viață pot fi de tot felul...Venite din partea diferitelor persoane, în diferite contexte, în diferite momente din viață....
Presiunile pe care le simțim în această viață pot fi de tot felul...Venite din partea diferitelor persoane, în diferite contexte, în diferite momente din viață. Cele mai împovărătoare presiuni Dar cele mai mari presiuni le simțim pe cele venite din partea părinților. Și, în special, pe cele venite din partea mamei. Căci mama, în iubirea ei totală pentru copilul ei, vrea tot ce e mai bun pentru el. Și proiectează asupra lui toate dorințele, visele și visurile ei și, din păcate, și neîmplinirile ei. Asta poate fi resimțită diferit și poate deveni copleșitor. Uneori, presiunea pusă poate deveni o povară....
Ți-am recunoscut surâsul

Ți-am recunoscut surâsul

Ţi-am recunoscut surâsul...Prins pe-încheietura stângăŞi-mi trecu deodată gândulStrăbătând mintea nătângăTot şoptindu-mi, amintindu-miDe parfumul ca de ieleŞi de-încheietura stângăCe-l purta... până la stele... "...din gândurile mele..."
Ţi-am recunoscut surâsul...Prins pe-încheietura stângăŞi-mi trecu deodată gândulStrăbătând mintea nătângăTot şoptindu-mi, amintindu-miDe parfumul ca de ieleŞi de-încheietura stângăCe-l purta... până la stele... "...din gândurile mele..."
Tot așteptăm să creștem mari…

Tot așteptăm să creștem mari…

Tot aşteptăm să creştem MARIŞi zborul să ne aducă libertateDar tot uităm, pe drum hoinari,Că-ntoarcerea în timp…nu se mai poate… Ne-îndepărtăm, ne înhămămŞi suferim chiar...
Tot aşteptăm să creştem MARIŞi zborul să ne aducă libertateDar tot uităm, pe drum hoinari,Că-ntoarcerea în timp…nu se mai poate… Ne-îndepărtăm, ne înhămămŞi suferim chiar peste poate;Dar să păstrăm sufletul de copilE-o minune…dincolo de toate… "...din gândurile mele..."
Când prețuiești…

Când prețuiești…

Când prețuiești adânc ceva, cândvaȘi dai măsură anumitor lucruriPoți aduna în suflet umbra taȘi poți ușor chiar mângâia trecutul...              "...din gândurile mele..."
Când prețuiești adânc ceva, cândvaȘi dai măsură anumitor lucruriPoți aduna în suflet umbra taȘi poți ușor chiar mângâia trecutul...              "...din gândurile mele..."
Oprește timpu’ acum…

Oprește timpu’ acum…

Oprește timpu' acum, fără tăgadăpentru câțiva ani vreau. Să am dovadăcă pot avea, trăi o liniște maturăși sufletu-mi respiră neferecat de ură...Că apele-mi sunt limpezi...
Oprește timpu' acum, fără tăgadăpentru câțiva ani vreau. Să am dovadăcă pot avea, trăi o liniște maturăși sufletu-mi respiră neferecat de ură...Că apele-mi sunt limpezi și zâmbetul curatCă pasul îmi e sigur, spre orice colț, purtat...                                "...din gândurile mele..."                         #remember#05.2019
„Arta conversației”

„Arta conversației”

"În general, în viață puține lucruri se pot lua de la zero, fiindcă noi pe noi nu ne mai putem lua de la zero. Luăm...
"În general, în viață puține lucruri se pot lua de la zero, fiindcă noi pe noi nu ne mai putem lua de la zero. Luăm lucrurile și pe noi așa cum sunt și așa cum suntem."                             "Arta conversației"                            ILEANA VULPESCU Din păcate, cât adevăr...Pentru că ar fi minunat să putem lua    lucrurile de la zero și, mai ales, oamenii...Fără poveștile lor urâte din spate, fără viciile și angoasele lor, fără complicațiile dureroase... Așa cum minunat ar fi să ne putem lua și pe noi de la zero, pe noi înșine ca entități umane...Fără durerile și dezamăgirile din trecut, fără eșecurile...
„-Doamna, ești regina noastră!”

„-Doamna, ești regina noastră!”

"- Doamna, ești regina noastră!"Spuse Sandra într-o zi;"-Sunt educatoarea voastrăși vin la voi, zi de zi cu tot dragul, fiindcă-mi suntețiminunații ursulețiiubitori, frumoși și harniciisteței...
"- Doamna, ești regina noastră!"Spuse Sandra într-o zi;"-Sunt educatoarea voastrăși vin la voi, zi de zi cu tot dragul, fiindcă-mi suntețiminunații ursulețiiubitori, frumoși și harniciisteței și zâmbăreți." "- Iar noi îți suntem supușii!"zise Radu șugubăț;Am rămas ușor pe gânduriDe la atâta răsfăț! După-atâția ani de grădiReușesc să mă surprindăȘi-ntr-o manieră caldăReușesc să mă convingă Că această meserieNu e pentru orișicareEste-un dar, o hărăzireSpre a fi educatoare Căci minunea-adevaratăNu e meseria-n sineCi să fii tu așezatăNaiv, pur, printre regine Nu pentru ce știi din școală, Pentru diplome, gradațiiCi pentru că ei, copiiiTe văd printre constelații Te văd ca dintr-o povesteȘi idilic te...
Când nu mai pot…

Când nu mai pot…

Când nu mai pot, mai pot puțin....și-n toate clipele ce vinzâmbesc în suflet, mulțumescpentru că știu că ce trăiescadâncă binecuvântare esteși-mi duc frumos a mea...
Când nu mai pot, mai pot puțin....și-n toate clipele ce vinzâmbesc în suflet, mulțumescpentru că știu că ce trăiescadâncă binecuvântare esteși-mi duc frumos a mea povesteprintre voi, oameni, ce iubesctot ce sunt eu ca om, firesc...
Îți eram…

Îți eram…

Îți eram poveste, murmur la apus,Când doar șoapta noastră mai avea de spusCâte sunt trăite, câte sunt râvniteCâte sunt promise, câte...hărăziteÎți eram periplu, printre gânduri...
Îți eram poveste, murmur la apus,Când doar șoapta noastră mai avea de spusCâte sunt trăite, câte sunt râvniteCâte sunt promise, câte...hărăziteÎți eram periplu, printre gânduri careTe-au urmat în anii devenirii taleȘi au coborât, pline de dorințăÎntr-o întrupare, fiind cu putință...Căci ți-eram și cuget,  îți eram și-abisÎți eram și trupul contopit în visÎți eram și suflet mângâiat cu dorÎți eram cândva...al tău dorador...