Acum doi ani mureai de dor, în plin amor
Și tot clădeai aripi promise, pentru zbor
Te strecurai printre odăi, tot ca să scrii
Că numeri zilele pustii până-ai să vii
Acum un an te ascundeai printre minciuni
Și făureai un plan prea cinic tu, de luni
Cum să jonglezi cu vieți și suflete, încât
Să pari tot victima perfectă și…atât!
Acum ești umbră-n cerul celor ce-au crezut
Și-au înțeles povara de-a te fi avut;
Zâmbesc când știu că altele preiau povara
Și făuresc iluzii până trece seara, vara…😉
„…din gândurile mele…”
