…lacrima….
...când eram mică, îmi amintesc că mama mea stătea uneori pe gânduri...încercam să înțeleg, dar nu reușeam de fel să pricep cum vine asta... O...
...când eram mică, îmi amintesc că mama mea stătea uneori pe gânduri...încercam să înțeleg, dar nu reușeam de fel să pricep cum vine asta... O priveam cu coada ochiului cum, din când în când, i se zărea și o lacrimă în colțul ochiului și nu pricepeam...Cum să stai pe gânduri? Cum se face asta? De ce fac asta oamenii mari? Încercam și eu, cu toată puritatea și naivitatea mea de copil, să rămân cu ochii pironiți în tavan....și așteptam să se întâmple. Dar nu îmi venea nimic în gând...sufletul și mintea îmi erau de un senin absolut, iar viața avea...