Diana Monica

Întrebându-mi fiica ce să gătesc, îmi spune: - O ciorbă de legume! Dar așa, ca a lu' Buni, cu multă grăsime deasupra. Știi cum; o făcea... cea mai bună! Recunosc, așa e! Am simțit un nod în gât și primul gând a fost: "Să-i spunem să trimită..." Cele mai dragi amintiri ne vin din copilărie. Sunt profund înrădăcinate. Sufletul păstrează arome, senzații, trăiri, amănunte pe care doar el le amplifică, le potențează. Mi-am amintit că spun de-o viață că mamaie făcea cea mai bună tocăniță! Nu știu ce punea, ce dregea, că în afară de niște ,,supco" adus din Ungaria...

"Moartea e singura care nu întârzie la întâlnire, e singura care vine la ora exactă!" îmi spuse o doamnă… Dar cine știe când și-a dat ea întâlnire cu sufletul…pentru că acest mister nu e cunoscut niciunui muritor… Să asiști la toată decăderea unui om până când Moartea vine la întâlnire, este una dintre cele mai cutremurătoare experiențe.Și când decăderea este a propriei mame, cutremurul sufletesc, emoțional e un cataclism pe viață… Tot parcursul de la obținerea unui diagnostic și până la ultima strângere de mână a unui om învins de boală te zidește pe interior. Te secătuiește. Te golește. Și...

Zborul…Poate fi ceva mai frumos? Mai înălțător? Și închid ochii…aud ciripitul puilor de mierlă, gureși în cuibul clădit între ramurile "mâinii Maicii Domnului"… Nimic întâmplător. Căci cine știe mai bine despre zbor decât EL?! …fiecare dintre noi suntem o pasăre in zbor……zborul în care se prinde sufletul; și zborul în care se animă aripa… Fiecare trăiește zborul prin propriile dorințe; și își imaginează zborul prin proprii ochi… Zborul este pentru oamenii care știu a privi păsările și mai știu…a privi dincolo de orice cuib… "...gânduri, trăiri, amintiri..."

Eram copleșită...de atâtea luni...și nu mă puteam ridica...Și, deodată, văd deasupra lucrurilor...sunt iarăși acolo unde trebuia să fiu și unde mi-a fost locul întotdeauna... Deasupra meschinăriei, a minciunii, a înșelătoriei, a suferinței, a neacceptării... Am realizat încă o dată cât de îngăduitoare este Divinitatea și cum, datorită grației divine, m-am regăsit și mi-am reașezat gândurile... Din nou zâmbesc... ...cu detașare când îmi reamintesc de oamenii îngropați în nemernicia lor cu altă minciună, altă făgăduință deșartă... ...și cu plenitudine când îmi regăsesc oamenii plini de sens, iubire și speranță... "....gânduri, trăiri, amintiri..."

Asumarea...atât în viața reală cât și în spațiul virtual!Mare lucru, d-le!Să ai curaj să îți asumi! Orice. Oricând. Oricum. Dincolo de multitudinea celor ce ar putea fi spuse despre asumarea în viață reală, zăbovesc zâmbind asupra...neasumării din spațiul virtual.Zâmbesc, mă amuz și...trag concluzii!😉 Zic, nu e hilar să constați că nu puține persoane îți urmăresc postările, "din umbră"😉, necheltuind vreo apreciere sau vreo vorbă bună?Că își activează conturile pentru câteva minute doar pentru a savura...noutățile?🤣 Asumă-ți dacă tot  te roade curiozitatea!Sau măcar, asumă-ți să cazi "de fazan", când...viața bate prostia!#avizanonimilornecunoscuți🤣 "...gânduri, trăiri, amintiri..."