Voi duce…

Voi duce…

Voi duce în mormânt, să știi, cu mineTot ce mi-ai fost, tot ce am avut adânc în noiȘi le voi duce și pe-această lumeOriunde pașii...
Voi duce în mormânt, să știi, cu mineTot ce mi-ai fost, tot ce am avut adânc în noiȘi le voi duce și pe-această lumeOriunde pașii mei mă poartă, grei sau goiVoi duce, să știi, fiecare răsuflareCe a sorbit din aerul ce n-ajungea, profundCare ne-a inundat în prag de mareÎn nopți și dimineți venite prea curând... Voi duce dincolo, să știi, de-această lumeTot ce-am simțit, ce-am spus și ce n-am spusPort totul azi în mine, fără numepentru ceilalți; doar tu ai mai avea răspuns la ce voi duce, știi, clipă de clipăRăscolitor ce-am împărțit doar noi în doiPoate-n eternitate ni se...
Suferința schimbă viața…

Suferința schimbă viața…

„Am văzut oameni cu inima în bucăți salvând persoane ce aveau doar o zgârietură…”

Suferința m-a schimbat enorm. Și profund. Și mi-a reconfirmat că singurul om pe care mă pot baza ...sunt EU! Și singurul om căruia îi dau socoteală...sunt tot EU! Și când oamenii cei mai dragi se pot baza pe tine și le ești alături cu tot ce poți fi tu ca om, devii de neoprit! Ești puterea lor și propria ta combustie! Și atunci, îți permiți ORICE! Să plângi, să râzi, să oftezi, să te plimbi, să dansezi, să pozezi..să excelezi ca OM!Căci nimănui nu-i ești dator! Căci nimeni nu "te ține-n spate". Dimpotrivă, tu ești plasa lor de siguranță! Și...
Nevoia de validare

Nevoia de validare

Nevoia de validare

Cred că nevoia de validare este pentru tineri un drog lent și sigur. Nu ucide. Nu instant. Ci în timp.Și anume...caracterul. Temelia educației. Stima de sine. Societatea dictează o impunere și implicit o autoimpunere distructive. Dacă nu ești ca ceilalți, ești împotriva lor. O văd în tot. De la copilul de grădiniță până la adultul tânăr. Și, șocant, și la mulți adulți maturi, care ar trebui să fie mult mai asumați. ...apartenența la grup... Nevoia de validare apare ca să aparții grupului. Dacă nu ai haine și încălțăminte de firmă, dacă nu fumezi, dacă nu ai carnet și mașină la...
…din suflet…

…din suflet…

Întrebându-mi fiica ce să gătesc, îmi spune: - O ciorbă de legume! Dar așa, ca a lu' Buni, cu multă grăsime deasupra. Știi cum; o...
Întrebându-mi fiica ce să gătesc, îmi spune: - O ciorbă de legume! Dar așa, ca a lu' Buni, cu multă grăsime deasupra. Știi cum; o făcea... cea mai bună! Recunosc, așa e! Am simțit un nod în gât și primul gând a fost: "Să-i spunem să trimită..." Cele mai dragi amintiri ne vin din copilărie. Sunt profund înrădăcinate. Sufletul păstrează arome, senzații, trăiri, amănunte pe care doar el le amplifică, le potențează. Mi-am amintit că spun de-o viață că mamaie făcea cea mai bună tocăniță! Nu știu ce punea, ce dregea, că în afară de niște ,,supco" adus din Ungaria...
Te colind în suflet, mamă!❤️🖤

Te colind în suflet, mamă!❤️🖤

În egoismul meu, amân să mă gândesc la tineCăci doare tot ce nu mai e-n prezența ta;Amân să îmi duc gândul la ziua care vine Căci...
În egoismul meu, amân să mă gândesc la tineCăci doare tot ce nu mai e-n prezența ta;Amân să îmi duc gândul la ziua care vine Căci va veni Crăciunul...și nu te pot îmbratișa Și nu îți voi mai spune: ,,Crăciun fericit, mamă!"Și nu vei lacrima din nou când va cântaLa masa de Crăciun nepoata ta cea dragăCe îți umplea inima cântând: ,,Hallelujah!" Mă doare că nu pot începe Sfânta ziCu daruri pentru tine, cu tine stând la masăCă nu îți mai colindă copii, doar îngerii...Și-mi vor lipsi adânc toate acestea, mamă! Rămâne amintirea fiecărui Crăciun, acasăTu, așteptându-ți fetele să îți apară-n...

Mulțumesc, mama!❤️🖤

Azi, mamă, ți s-a împlinit dorințasă fiu stăpână-n casa ta;Ești Îngerul meu păzitor, ființace m-a vegheat de pe o stea… Nu sunt cuvinte, nu e...
Azi, mamă, ți s-a împlinit dorințasă fiu stăpână-n casa ta;Ești Îngerul meu păzitor, ființace m-a vegheat de pe o stea… Nu sunt cuvinte, nu e stareca să cuprindă tot ce simt.Doar pâlpâit de lumânareprintre cei sfinți, să îți aprind… Oricât ți-aș mulțumi de toatee prea puțin, căci tot ce ame de la tine. Se prea poateca sufletul tău, un ocean de grijă și iubire marepentru copilul tău, bătrân curândsă își găsească alinare, liniștecaldă. Până când vom re 'ntregi tot ce ne leagăîncă 'nainte să exist.Iubirea dintre noi, offf, mamăm-ajut zilnic să rezist! "...gânduri, trăiri, amintiri..."

…un semn de neuitat…

Există semne primite de la cei dragi, plecați de lângă noi?Mereu am crezut că da. Iar astăzi am simțit că l-am primit... De dimineață m-am...
Există semne primite de la cei dragi, plecați de lângă noi?Mereu am crezut că da. Iar astăzi am simțit că l-am primit... De dimineață m-am trezit fără brățara mamei la mână, brățară pe care mi-am pus-o în ziua înmormântării mamei, când am venit de la cimitir, pentru a o păstra și așa cu mine…Am căutat brățara, nici urmă. M-am întristat profund… Andra urma să danseze și să cânte astăzi și programul nu-mi permitea să merg să o văd. Deși m-am gândit ce mi-ar fi spus mama: "Du-te și bucură-te de copilul tău! Tot tu vei face treaba, dar cu momentele...
…#in memoriam#mama…

…#in memoriam#mama…

"Moartea e singura care nu întârzie la întâlnire, e singura care vine la ora exactă!" îmi spuse o doamnă… Dar cine știe când și-a dat...
"Moartea e singura care nu întârzie la întâlnire, e singura care vine la ora exactă!" îmi spuse o doamnă… Dar cine știe când și-a dat ea întâlnire cu sufletul…pentru că acest mister nu e cunoscut niciunui muritor… Să asiști la toată decăderea unui om până când Moartea vine la întâlnire, este una dintre cele mai cutremurătoare experiențe.Și când decăderea este a propriei mame, cutremurul sufletesc, emoțional e un cataclism pe viață… Tot parcursul de la obținerea unui diagnostic și până la ultima strângere de mână a unui om învins de boală te zidește pe interior. Te secătuiește. Te golește. Și...
Zborul…

Zborul…

Zborul…Poate fi ceva mai frumos? Mai înălțător? Și închid ochii…aud ciripitul puilor de mierlă, gureși în cuibul clădit între ramurile "mâinii Maicii Domnului"… Nimic întâmplător....
Zborul…Poate fi ceva mai frumos? Mai înălțător? Și închid ochii…aud ciripitul puilor de mierlă, gureși în cuibul clădit între ramurile "mâinii Maicii Domnului"… Nimic întâmplător. Căci cine știe mai bine despre zbor decât EL?! …fiecare dintre noi suntem o pasăre in zbor……zborul în care se prinde sufletul; și zborul în care se animă aripa… Fiecare trăiește zborul prin propriile dorințe; și își imaginează zborul prin proprii ochi… Zborul este pentru oamenii care știu a privi păsările și mai știu…a privi dincolo de orice cuib… "...gânduri, trăiri, amintiri..."